Month: July 2018

Bine ați revenit, dragii mei green horn hackers!



După cum probabil ați descoperit până acum, sistemul de fișiere din Linux este structurat diferit de Windows. Nu există unități fizice – doar un arbore logic de fișiere cu rădăcină în partea de sus (da, știu, rădăcinile ar trebui să fie în partea de jos, dar acesta este un copac cu capul în jos).

În plus, numele de fișiere sunt adesea foarte lungi și complexe, cu o mulțime de liniuțe (-), puncte (.) și numere în numele lor. Acest lucru poate face dificilă tastarea acestora pentru cei care au abilități limitate de tastare.

Uneori vrem să simplificăm numele unui fișier sau dorim să conectăm un fișier dintr-un director cu altul dintr-un director separat. Linux are cel puțin două moduri de a face aceste link-uri simbolice . Pentru a înțelege cum funcționează aceste două sisteme și modul în care acestea sunt diferite, trebuie să ne gândim la baza structurii interne a sistemului de fișiere Linux.Continue reading

Bine ați revenit, dragii mei green horn hackers!

Într-un ghid foarte recent, am învățat cum să scanăm serverele vulnerabile. Într-un astfel de caz, este posibil să dorim efectuarea unor sarcini ce consumă foarte mult timp; poate în mijlocul nopții sau în timp ce suntem la serviciu sau la școală. Astfel, când ne trezim dimineața, suntem întâmpinați de o listă lungă de servere vulnerabile ce pot fi țintele eforturilor noastre mai târziu.

Continue reading

Bine ați revenit, dragii mei green horn hackers!

În tutorialele anterioare dedicate Linuxului am analizat câteva dintre comenzile și conceptele de bază pentru utilizarea Linux-ului. De-a lungul drumului, mi-am dat seama că nu am reușit să vă ofer un material de bază despre stdin, stdout și stderror.



Cu alte cuvinte, acestea sunt adesea denumite intrări standard (stdin), ieșiri standard (stdout) și eroare standard (stderror).

Acestea reprezintă cum și unde trimite Linux  ieșirea din comenzile noastre (stdout), unde primește intrarea (stdin) și unde trimite mesaje de eroare (stderror).

Din moment ce ați folositt Linux pentru o perioadă de timp, vă dați seama că atât ieșirea standard cât și eroarea standard sunt trimise pe ecranul computerului.

Așa cum sugerează și numele, acesta este locul standard și nu este neapărat singurul loc. Linux ne permite să definim unde ar trebui să meargă mesajele de ieșire și de eroare.

Înainte de a merge mai departe, haideți să aruncăm privirea pe niște termeni.Continue reading

Bine ați revenit, dragii mei green horn hackers!



Acest tutorial se va concentra pe bazele de date MySQL. Deși acest lucru nu este strict un tutorial Linux, MySQL este baza de date preferată pentru majoritatea distribuțiilor Linux. În plus, este cea mai utilizată bază de date din spatele aplicațiilor web.

Este esențial să înțelegem bazele MySQL înainte să trecem la spargerea bazelor de date MySQL și a aplicațiilor web ce utilizează MySQL (ce sunt literalmente mii). MySQL este o bază de date open source. Acesta este probabil motivul principal pentru care vom întâlni MySQL pe aproape orice distribuție Linux. După cum știți, Linux este deasemenea open-source și cu licență GPL.

Dezvoltată inițial de MySQL AB din Suedia în 1995, a fost achiziționată de Sun Microsystems în 2008, iar Sun Microsystems a fost apoi cumpărat de Oracle în 2009.

Deoarece Oracle este cel mai mare editor de software pentru baze de date, comunitatea open source are o anumită teamă, cu privire la angajamentul Oracle de a păstra MySQL open source. Ca urmare, există acum o nouă ,,furcă”a software-ului MySQL, numită Maria, care s-a angajat să păstreze acest soft, cât și versiunile sale ulterioare open source. Deoarece este gratuit, MySQL a devenit baza de date preferată pentru multe aplicații web. Câteva site-uri și aplicații ce o utilizează:Continue reading

Bine ați revenit, dragii mei greenhorn hackers!



Unul dintre acele domenii ale Linuxului ce utilizatorii Windows le întâmpină cu o oarecare dificultate sunt reprezentate de conceptul de ,,montare” a dispozitivelor și a unităților. În Windows, aceste dispozitive sunt ,,montate” automat fără efort și cunoștințe. Ei bine, poate un pic de cunoștințe. Majoritatea utilizatorilor Windows știu să demonteze unitatea flash înainte de a o elimina, dar de obicei se gândesc la asta ca la ,,ejectarea” ei. Comanda mount se regăsește încă din zilele preistorice ale calculatoarelor (anii 1970) când operatorii de calculatoare au montat fizic unități de bandă unui calculator de dimensiuni gigantice. Aceste unități de bandă erau mediul de stocare ales (deoarece hard-discurile nu au fost încă inventate) și operatorul a trebuit să spună mașinii că au montat banda înainte ca aceasta să poată fi citită.



În general, Windows montează automat dispozitivele cu ajutorul serviciului PnP, astfel încât utilizatorii nu trebuie să se gândească la montare. Fiecărei unități îi este atribuită după aceea un punct de montare, identificat printr-o literă, cum ar fi C :, D :, E :, etc.Continue reading